Am văzut de multe ori oameni atingând cu limba o lucrare dentară proaspăt montată, aproape fără să-și dea seama. E un gest mic, instinctiv. Parcă vor să verifice dacă dinții aceia chiar stau acolo, dacă sunt ai lor acum, dacă nu se vor mișca la prima bucată de pâine mai tare.

De aici vine și una dintre întrebările cele mai firești despre lucrările dentare pe implanturi: de ce li se spune dinți ficși și, mai ales, ce îi ține efectiv pe loc?

Răspunsul scurt este că termenul fix se referă la faptul că lucrarea nu este scoasă și pusă la loc de pacient. Ea rămâne în gură și este susținută de dinți naturali, de implanturi dentare sau, în funcție de tratament, de o combinație de componente protetice construite special pentru acel caz.

Partea interesantă este că gingia, deși pare să înconjoare și să susțină dinții, nu este elementul care îi fixează. Sub ceea ce vedem în oglindă există un sistem destul de sofisticat, alcătuit din os, implanturi, bonturi, șuruburi, ciment dentar și lucrarea protetică propriu-zisă.

Ce înseamnă de fapt expresia dinți ficși

Când cineva spune că vrea dinți ficși, de obicei nu vorbește în limbajul exact al proteticii dentare. Spune, mai degrabă, că își dorește o dantură care să rămână stabilă în gură și pe care să nu fie nevoit să o scoată după masă sau înainte de culcare.

Este o diferență importantă față de protezele mobile clasice. Acestea pot fi îndepărtate de pacient pentru curățare, în timp ce o restaurare fixă rămâne prinsă de structurile care o susțin.

Dinți ficși poate însemna o coroană pe un implant, o punte sprijinită pe doi sau mai mulți dinți naturali, o punte pe implanturi sau o lucrare completă care înlocuiește întreaga arcadă dentară.

Nu există, așadar, un singur tip de dinți ficși. Există mai multe soluții, iar mecanismul prin care sunt menținute pe poziție diferă în funcție de tratament.

Ce au în comun este experiența pacientului. Te trezești dimineața cu ei în gură, mănânci cu ei, vorbești cu ei și îi cureți fără să-i scoți.

Fix nu înseamnă imposibil de îndepărtat

Aici apare o confuzie destul de frecventă. Dacă o lucrare este fixă, mulți oameni își imaginează că odată montată nu mai poate fi scoasă niciodată.

Nu este chiar așa.

O lucrare fixă nu este concepută pentru a fi îndepărtată acasă. Dacă apare însă nevoia unei reparații, a unei verificări sau a unei intervenții, medicul poate îndepărta anumite tipuri de restaurări cu instrumentele și tehnicile potrivite.

În cazul lucrărilor înșurubate pe implanturi, accesul poate fi uneori mai simplu tocmai pentru că medicul poate ajunge la șuruburile protetice. O lucrare cimentată presupune o abordare diferită.

Prin urmare, fix descrie felul în care lucrarea este folosită zi de zi. Nu înseamnă că restaurarea a devenit, la propriu, imposibil de separat vreodată de structurile pe care este montată.

Gingia nu ține dinții ficși pe loc

Când privești un implant dentar după finalizarea tratamentului, partea cea mai importantă a sistemului rămâne ascunsă. Vezi dintele și gingia din jurul lui, dar implantul propriu-zis se află în os.

Tocmai de aceea este ușor să presupui că gingia are rolul principal de susținere. În realitate, ea nu funcționează ca un adeziv.

În cazul unui implant dentar, osul oferă fundația. Implantul este introdus în os, iar partea protetică este conectată ulterior la implant.

Gingia are însă alt rol, deloc minor. Ea formează țesutul din jurul implantului, contribuie la protecția zonei și influențează aspectul final al restaurării.

O gingie sănătoasă contează mult pentru menținerea implanturilor pe termen lung, însă suportul mecanic nu vine din gingie. Vine din relația dintre implant și os și din modul în care este construită lucrarea de deasupra.

Osul este adevărata fundație

Dacă ar trebui să aleg un singur lucru pe care oamenii îl subestimează înaintea unui tratament cu implanturi, acesta ar fi osul.

Când vezi rezultatul final, atenția se duce firesc spre dinți. Sunt albi, au o anumită formă, se văd când zâmbești. Osul nu se vede și tocmai de aceea pare să dispară din poveste.

Pentru medic, povestea începe adesea exact acolo.

Implantul trebuie introdus într-o zonă în care osul îi poate oferi stabilitate și suport. Contează volumul osos, forma lui, poziția anumitor structuri anatomice, calitatea țesuturilor și felul în care forțele de masticație vor fi distribuite ulterior.

Nu orice pacient are aceeași anatomie. Uneori există suficient os pentru inserarea implanturilor fără proceduri suplimentare, alteori poate fi nevoie de augmentare osoasă sau de o strategie diferită de poziționare.

Planul de tratament nu ar trebui construit doar în jurul întrebării câte implanturi intră. Contează unde intră, în ce os, la ce unghi și ce fel de lucrare vor susține după vindecare.

Ce este osteointegrarea și de ce contează atât de mult

Osteointegrarea este unul dintre acei termeni medicali care sună mai complicat decât ideea pe care o descriu.

Pe scurt, este procesul prin care implantul ajunge să fie stabil integrat în osul din jur.

După inserarea implantului începe vindecarea. Osul se remodelează în jurul suprafeței implantului, iar în timp se formează o legătură biologică suficient de stabilă pentru ca implantul să poată prelua forțele din timpul masticației.

Nu se întâmplă instantaneu.

În primele momente după inserare, implantul are în principal stabilitate mecanică. Medicul obține această stabilitate prin poziționarea implantului în os.

Ulterior, procesul biologic de vindecare devine esențial. De aceea există situații în care pacientul primește rapid o lucrare provizorie, dar este sfătuit să respecte anumite restricții alimentare pentru o perioadă.

Lucrarea poate fi acolo. Osul, în schimb, își continuă liniștit treaba.

Cum pot exista dinți ficși imediat după implantare

Ideea de dinți ficși într-o zi atrage multă atenție, mai ales pentru o persoană care se teme să rămână o perioadă fără dantură. Formula este ușor de reținut, dar mecanismul din spatele ei merită explicat cu puțină răbdare.

În anumite cazuri, implanturile pot avea o stabilitate inițială suficientă pentru a susține o lucrare provizorie fixă montată rapid după intervenție. Mai multe implanturi pot fi conectate prin aceeași restaurare, ceea ce ajută la distribuirea forțelor.

Asta nu înseamnă că procesul de vindecare s-a terminat în aceeași zi.

Implanturile continuă să se integreze în os, iar lucrarea provizorie este proiectată tocmai pentru perioada respectivă. Medicul poate modifica felul în care se realizează contactele dintre dinți și poate recomanda o alimentație mai prudentă.

Lucrarea definitivă este, de regulă, realizată după ce țesuturile s-au stabilizat suficient pentru ca forma, funcția și estetica să poată fi evaluate mai corect.

Nu fiecare pacient este candidat pentru încărcare imediată. Stabilitatea implanturilor, cantitatea de os, poziția acestora, forțele masticatorii și starea generală a cavității orale pot schimba complet decizia.

Implantul și dintele nu sunt aceeași piesă

Uneori auzi pe cineva spunând că are șase implanturi și doisprezece dinți și pare, pentru o clipă, că matematica nu mai funcționează.

Funcționează. Doar că un implant nu este același lucru cu un dinte artificial.

Implantul este partea introdusă în os. El joacă, într-o anumită măsură, rolul pe care rădăcina îl are pentru un dinte natural.

Deasupra implantului se află una sau mai multe componente protetice. Acestea fac legătura cu coroana sau cu lucrarea mai mare pe care pacientul o vede în gură.

În cazul înlocuirii unui singur dinte, un implant poate susține o coroană. Într-o reabilitare completă, mai multe implanturi pot susține împreună o arcadă cu mai mulți dinți.

De aceea nu este obligatoriu să existe câte un implant pentru fiecare dinte lipsă.

Ce rol are bontul protetic

Bontul protetic este una dintre piesele despre care pacientul aude, de obicei, abia după ce tratamentul începe să capete formă.

El creează legătura dintre implant și restaurarea vizibilă. În funcție de sistemul folosit, de poziția implantului și de tipul lucrării, bonturile pot avea forme și funcții diferite.

Uneori ajută și la corectarea direcției în care restaurarea se conectează la implant.

Privit foarte simplu, implantul este fundația, bontul face conexiunea, iar coroana sau puntea este partea cu care mestecăm și pe care o vedem când zâmbim.

Îmi place explicația aceasta tocmai pentru că arată cât de puțin se vede din ceea ce susține, în realitate, o lucrare fixă.

Șuruburile protetice, mici dar esențiale

Un șurub protetic poate părea minuscul în comparație cu o întreagă lucrare dentară. Cu toate acestea, rolul lui este important.

Prin strângerea controlată a șurubului, componentele protetice sunt menținute unite. Medicul folosește instrumente calibrate și respectă valorile indicate pentru sistemul respectiv, tocmai fiindcă forța de strângere nu trebuie lăsată la întâmplare.

În timpul masticației, asupra lucrării acționează forțe repetate. Ele apar de fiecare dată când mușcăm, mestecăm sau strângem dinții.

Dacă o persoană scrâșnește dinții noaptea, solicitările pot deveni și mai mari.

De aceea felul în care este proiectată lucrarea, poziția implanturilor și reglarea mușcăturii contează atât de mult. O restaurare nu trebuie doar să arate bine când este pusă pe model, ci să suporte viața reală.

Cum este prinsă o lucrare înșurubată

La o lucrare înșurubată, restaurarea este fixată de componentele implantare prin șuruburi protetice.

Medicul poate avea acces la acestea prin mici orificii realizate în lucrare. După strângerea șuruburilor, orificiile sunt închise cu materiale dentare și devin foarte puțin vizibile.

Un avantaj important este accesul ulterior.

Dacă lucrarea trebuie verificată, reparată sau îndepărtată pentru o procedură de întreținere, medicul poate deschide canalele de acces și ajunge din nou la șuruburi.

Nu înseamnă că lucrarea va fi scoasă frecvent. Înseamnă doar că există o cale controlată de acces atunci când situația o cere.

Cum este prinsă o lucrare cimentată

O restaurare cimentată funcționează diferit.

În loc ca lucrarea să fie prinsă direct printr-un șurub accesibil din exterior, aceasta este fixată pe un bont cu un ciment dentar special.

Nu vorbim despre un lipici obișnuit. Materialele folosite în stomatologie sunt concepute pentru mediul oral și pentru tipul de restaurare pe care trebuie să îl fixeze.

Retenția nu depinde numai de ciment. Contează forma bontului, suprafața de contact, materialul restaurării și modul în care a fost pregătită întreaga conexiune.

Atât lucrările cimentate, cât și cele înșurubate pot funcționa foarte bine dacă sunt corect indicate și executate. Alegerea nu se face după o regulă universală, ci după anatomia, estetica și nevoile fiecărui caz.

De ce patru sau șase implanturi pot susține mai mulți dinți

La început pare ciudat. Dacă lipsesc toți dinții de pe o arcadă, de ce nu sunt necesare tot atâtea implanturi câți dinți existau înainte?

Pentru că o lucrare completă funcționează ca o structură comună.

Mai multe implanturi sunt distribuite în os astfel încât să poată prelua împreună forțele transmise de lucrare. Dinții artificiali sunt conectați între ei, iar presiunea nu ajunge exclusiv într-un singur punct.

Mă gândesc la o masă mare sprijinită pe mai multe picioare. Blatul este o singură structură, iar stabilitatea depinde de poziția și rezistența suporturilor.

Comparația are limitele ei, firește, pentru că organismul nu este mobilier. Dar ajută să înțelegi de ce numărul implanturilor și numărul dinților din lucrare nu trebuie să fie identice.

În unele cazuri se folosesc patru implanturi, în altele șase sau un număr diferit. Decizia depinde de os, de arcadă, de poziția implanturilor, de tipul lucrării și de forțele pe care aceasta trebuie să le suporte.

Mai multe implanturi nu reprezintă automat soluția mai bună pentru fiecare pacient. Nici mai puține nu sunt automat o alegere mai simplă sau mai bună.

De ce o lucrare fixă nu se mișcă atunci când mănânci

Asta este, până la urmă, partea pe care pacientul o simte.

Când muști pe o lucrare bine stabilizată, forța trece prin coroane sau prin punte către componentele protetice. De acolo este transmisă implanturilor și apoi osului.

Dacă sistemul a fost proiectat corect și implanturile sunt stabile, lucrarea nu ar trebui să alunece pe gingie.

Este una dintre diferențele evidente față de o proteză mobilă care poate avea un anumit grad de deplasare în timpul masticației.

Senzația nu este însă identică în fiecare detaliu cu aceea a unui dinte natural.

Dintele natural este suspendat în os prin ligamentul periodontal. Acest țesut foarte fin participă inclusiv la felul în care percepem presiunea atunci când mușcăm.

Implantul se conectează cu osul într-un mod diferit. Tocmai de aceea distribuirea corectă a forțelor și reglarea mușcăturii sunt atât de importante.

Mușcătura poate decide cât de liniștită va fi viața unei lucrări

Pare un detaliu aproape banal atunci când medicul pune între dinți o hârtie subțire colorată și te roagă să muști de câteva ori.

Urmele rămase pe lucrare arată însă unde apar contactele.

Dacă o zonă primește constant prea multă presiune, componentele respective pot fi suprasolicitate. Uneori pacientul simte că un dinte atinge primul. Alteori diferența este atât de mică încât doar verificarea clinică o scoate la iveală.

Lucrurile devin și mai importante în cazul bruxismului.

O persoană poate strânge sau scrâșni dinții noaptea fără să știe. Dimineața poate simți doar o tensiune în maxilar, iar lucrarea dentară a suportat între timp ore de presiune repetată.

În astfel de situații, medicul poate recomanda măsuri suplimentare de protecție.

Dinții ficși nu înseamnă că poți mesteca orice fără grijă

Aici cred că merită puțină sinceritate. Oricât de rezistentă ar fi o lucrare dentară, ea nu face materialele indestructibile.

Ceramica se poate ciobi. Un material compozit se poate uza. Un șurub se poate slăbi. O componentă poate necesita înlocuire după ani de utilizare.

Asta nu înseamnă că lucrările fixe sunt fragile.

Înseamnă că participă zilnic la una dintre cele mai repetitive activități mecanice ale corpului. Gândește-te numai de câte ori apropiem dinții într-o masă obișnuită, apoi înmulțește asta cu zile, luni și ani.

În perioada de vindecare după implantare există și un motiv suplimentar pentru prudență. Implanturile trebuie să se integreze în os fără să fie supuse unor forțe nepotrivite.

De aceea recomandările alimentare de după intervenție nu sunt simple formalități.

Ce se întâmplă dacă o lucrare fixă începe să se miște

Dacă ai purtat o lucrare stabilă luni sau ani și într-o zi simți că a apărut un joc, merită să fie verificată.

Important este că mobilitatea lucrării nu înseamnă automat mobilitatea implantului.

Se poate slăbi un șurub protetic. Se poate pierde retenția unei restaurări cimentate. O componentă se poate uza sau fractura.

Există însă și situații în care trebuie evaluată starea implantului și a osului din jur.

Din interiorul gurii, pacientului îi este aproape imposibil să stabilească singur ce piesă se mișcă. Limba simte doar faptul că ceva nu mai este la fel.

Aș evita testarea repetată prin împingerea lucrării cu degetele sau cu limba. Dacă există o problemă mecanică, solicitarea continuă nu ajută deloc.

O verificare făcută la timp poate transforma o situație complicată într-o intervenție mult mai simplă.

Un șurub slăbit nu înseamnă neapărat că implantul este pierdut

Prima reacție este adesea panica. Dacă ceva se mișcă, mintea ajunge imediat la ideea că implantul nu mai este prins în os.

Nu întotdeauna aceasta este cauza.

O lucrare pe implanturi are mai multe componente, iar fiecare poate avea propriile probleme. Uneori implantul este perfect stabil, iar ceea ce s-a slăbit este conexiunea protetică.

Medicul trebuie să identifice exact sursa mobilității.

Asta contează fiindcă tratamentul diferă enorm între un șurub care trebuie înlocuit sau restrâns și un implant care a pierdut suport osos.

Din exterior, cele două situații se pot simți surprinzător de asemănător.

Ce ține pe loc o punte fixă pe dinți naturali

Nu toți dinții ficși sunt montați pe implanturi.

O punte dentară clasică poate fi susținută de dinții naturali aflați lângă spațiul rămas după pierderea unuia sau a mai multor dinți.

Acești dinți devin stâlpi pentru lucrare.

Ei sunt pregătiți pentru a primi coroanele care fac parte din punte, iar restaurarea este fixată cu ciment dentar. Dintele sau dinții artificiali dintre coroane închid spațiul lipsă.

În acest caz, ceea ce ține lucrarea pe loc nu este un implant ascuns în os, ci retenția obținută pe dinții naturali pregătiți.

O coroană individuală funcționează după aceeași logică generală. Ea acoperă un dinte pregătit și este fixată peste acesta.

Prin urmare, expresia dinți ficși descrie o familie de restaurări, nu o singură procedură.

De ce estetica începe sub nivelul gingiei

Înainte să înțeleg mai bine cum sunt construite restaurările dentare, aveam tendința să privesc estetica foarte simplu. Mă uitam la culoare.

Acum mi se pare aproape partea cea mai puțin interesantă din primele etape ale planificării.

Poziția implantului influențează locul în care va apărea viitorul dinte. Forma gingiei influențează felul în care coroana pare să iasă din țesut. Proporțiile restaurării trebuie raportate la buze, la dinții vecini și la zâmbet.

Un implant plasat într-o poziție nepotrivită poate complica mult obținerea unui rezultat natural, chiar dacă tehnicianul folosește un material foarte bun.

De aceea chirurgia și protetica nu ar trebui privite ca două lumi separate.

Când cineva analizează opțiunile de tratament și încearcă să înțeleagă cum se întâlnesc partea funcțională cu cea vizibilă, informațiile despre estetică dentară la Implant Studio pot fi un punct de pornire pentru a vedea cum sunt abordate planificarea, implantologia și restaurarea zâmbetului în același context clinic.

Un rezultat natural nu înseamnă neapărat dinți foarte albi sau perfect identici.

De multe ori tocmai micile diferențe de formă, textura suprafeței, conturul gingiei și proporțiile fac ca lucrarea să nu pară pusă acolo separat de restul feței.

De ce igiena contează dacă dinții sunt deja fixați

La prima vedere, ai putea spune că după ce lucrarea este prinsă bine problema s-a rezolvat.

Mecanic, poate că da. Biologic, povestea continuă în fiecare zi.

În jurul implanturilor există țesuturi care trebuie păstrate sănătoase. Placa bacteriană se poate acumula la marginea lucrării și în spațiile de sub ea, mai ales acolo unde accesul este dificil.

Dacă aceste zone nu sunt curățate corect, țesuturile se pot inflama.

În timp, inflamația din jurul implanturilor poate ajunge să afecteze osul care le susține. Tocmai osul despre care spuneam la început că reprezintă fundația.

Mi se pare una dintre ironiile tratamentului cu implanturi. Poți avea o lucrare prinsă extraordinar de bine mecanic și totuși să-i pui stabilitatea în pericol dacă neglijezi partea biologică.

De aceea întreținerea nu este opțională.

Cum cureți o lucrare pe care nu o poți scoate

Periuța rămâne importantă, dar uneori nu este suficientă pentru toate suprafețele unei lucrări extinse.

Sub punți și în jurul implanturilor pot exista zone în care trebuie folosite metode suplimentare de igienizare. Forma lucrării influențează mult cât de ușor ajunge pacientul acolo.

Un lucru pe care l-aș întreba înainte de finalizarea unei restaurări ample este simplu: cum o voi curăța acasă?

Dacă răspunsul este greu de pus în practică, merită discutat.

O lucrare frumoasă într-o fotografie făcută imediat după cimentare nu spune toată povestea. După aceea vin mesele, cafeaua, graba, călătoriile și serile în care ultimul lucru pe care vrei să îl faci este să stai mult în baie.

Igiena trebuie să funcționeze într-o viață normală, nu doar într-o demonstrație făcută în cabinet.

Dinții ficși pot face carii?

Implanturile în sine nu fac carii pentru că nu sunt dinți naturali și nu conțin smalț sau dentină.

Asta nu înseamnă că sunt scutiți de probleme.

Țesuturile din jurul lor se pot inflama, iar osul de susținere poate fi afectat dacă igiena este neglijată sau dacă apar alți factori de risc.

În cazul lucrărilor fixe sprijinite pe dinți naturali, lucrurile stau diferit.

Dintele aflat sub coroană sau sub o punte rămâne un dinte natural. Dacă bacteriile ajung în anumite zone de margine, pot apărea carii secundare.

Tocmai de aceea termenul dinți ficși nu trebuie confundat cu dinți care nu mai au nevoie de control.

Cât durează dinții ficși

Este probabil una dintre primele întrebări pe care le pune cineva înainte de un tratament mai amplu.

Și este o întrebare corectă.

Problema apare când cineva încearcă să răspundă cu un număr exact pentru orice pacient. Durata unei lucrări depinde de prea multe variabile pentru a promite liniștit că va rezista un anumit număr de ani în orice situație.

Contează sănătatea osului și a gingiilor, igiena, fumatul, bruxismul, controalele periodice, materialele folosite, calitatea execuției și felul în care se modifică gura odată cu trecerea timpului.

Implantul și lucrarea de deasupra lui nici măcar nu trebuie privite ca o singură piesă atunci când vorbim despre longevitate.

Implantul poate rămâne stabil în os, în timp ce partea protetică are nevoie la un moment dat de reparație, ajustare sau înlocuire.

Mi se pare mai sănătos să privim tratamentul în felul acesta. Nu ca pe un obiect montat o dată pentru totdeauna, ci ca pe o restaurare medicală gândită pentru termen lung și întreținută periodic.

Ce înseamnă permanent în stomatologie

Cuvântul permanent este comod. Sună liniștitor și închide discuția repede.

Corpul uman, din păcate sau poate din fericire, nu funcționează atât de simplu.

Osul se remodelează. Gingia își poate schimba forma. Dinții naturali se uzează. Mușcătura se poate modifica odată cu trecerea anilor.

Și materialele folosite pentru lucrări îmbătrânesc.

Prin urmare, o restaurare fixă este proiectată pentru utilizare de durată, însă asta nu înseamnă că nu va necesita niciodată întreținere.

Poți purta aceeași lucrare mulți ani fără probleme importante. Poți, la fel de bine, avea nevoie între timp de o mică reparație sau de schimbarea unei componente.

Nu este un eșec al ideii de dinte fix. Este pur și simplu felul în care funcționează lucrurile care sunt folosite zi de zi.

De ce controalele rămân importante după terminarea tratamentului

Ziua în care se montează lucrarea definitivă are ceva special. După luni în care s-a vorbit despre implanturi, vindecare, scanări și probe, pacientul pleacă în sfârșit cu tratamentul terminat.

E foarte ușor să simți că ai închis capitolul.

Doar că întreținerea începe exact atunci.

La controale pot fi evaluate gingiile, igiena, mușcătura, stabilitatea componentelor și starea țesuturilor din jurul implanturilor.

Unele probleme sunt ușor de rezolvat dacă sunt observate devreme.

Un contact prea puternic poate fi ajustat. Un șurub poate fi verificat. O zonă care se curăță greu poate necesita o schimbare a rutinei de igienă.

În schimb, dacă aștepți până când ceva doare sau se mișcă serios, tratamentul poate deveni mai complicat.

Cum se simt dinții ficși în viața de zi cu zi

Cred că partea aceasta contează mai mult decât terminologia.

Pacientul nu se trezește dimineața gândindu-se la osteointegrare. Se gândește dacă poate mușca dintr-un sandviș fără grijă.

Nu analizează șuruburile protetice când iese la restaurant. Vrea pur și simplu să poată mânca și vorbi fără să simtă că lucrarea se deplasează.

Aici se înțelege cel mai bine numele.

Dinții ficși sunt percepuți ca o parte stabilă a gurii. Nu sunt scoși înainte de culcare și nu trebuie fixați din nou înainte de a ieși din casă.

Pentru cineva care a purtat ani întregi o proteză instabilă, diferența poate fi mai importantă decât pare din exterior.

Uneori lucrurile cele mai mari se simt în detalii foarte mici. În faptul că nu mai verifici cu limba lucrarea după fiecare înghițitură sau că uiți, pentru câteva ore, că ai trecut printr-un tratament dentar.

Ce ar trebui să înțelegi înainte de a alege o lucrare fixă

Aș începe cu fundația, nu cu nuanța ceramicii.

Merită să înțelegi ce va susține lucrarea, câte implanturi sunt necesare în cazul tău și de ce au fost alese acele poziții. La fel de important este să știi dacă osul disponibil este suficient și dacă sunt necesare proceduri suplimentare.

Apoi vine partea protetică.

Lucrarea va fi înșurubată sau cimentată? Va exista o restaurare provizorie? Cum va fi curățată? Ce se întâmplă dacă peste câțiva ani trebuie reparată?

Un plan bun poate fi explicat într-un limbaj normal.

Nu trebuie să pleci din cabinet știind denumirea fiecărui șurub. Ar trebui însă să știi, măcar în linii clare, ce intră în os, ce stă deasupra și de ce medicul consideră că acea soluție este potrivită pentru tine.

Poate părea o diferență mică. Nu este.

Când înțelegi ce te ține, la propriu, de acei dinți, începi să înțelegi și cum trebuie să ai grijă de ei.

De ce se numesc, până la urmă, dinți ficși

Se numesc astfel pentru că lucrarea rămâne fixată în gură și nu este scoasă de pacient în viața de zi cu zi.

Dacă este susținută de implanturi, stabilitatea pornește din os. Implanturile sunt integrate în acesta și devin punctele de sprijin pentru componentele protetice și pentru lucrarea vizibilă.

În funcție de sistem, restaurarea poate fi prinsă cu șuruburi sau poate fi cimentată pe bonturi.

Dacă vorbim despre o punte pe dinți naturali, dinții stâlpi sunt cei care oferă suportul.

Gingia participă la sănătatea și aspectul rezultatului, dar nu ea ține lucrarea pe loc.

Mi se pare că tocmai partea nevăzută spune cel mai mult despre aceste tratamente. În oglindă rămân coroanele, forma zâmbetului și gingia, dar stabilitatea se construiește câțiva milimetri mai adânc, acolo unde nimeni nu se uită dimineața când își spală dinții.

Întrebări frecvente despre dinții ficși

Ce sunt dinții ficși?

Dinții ficși sunt restaurări dentare care rămân fixate în gură și nu sunt scoase zilnic de pacient. Pot fi coroane, punți pe dinți naturali, coroane pe implanturi sau lucrări complete susținute de mai multe implanturi.

Termenul descrie în primul rând modul de utilizare. Restaurarea este stabilă în timpul vorbirii și masticației și este îndepărtată numai de medic atunci când există un motiv clinic.

Ce ține dinții ficși pe loc?

În cazul lucrărilor pe implanturi, stabilitatea vine din implanturile inserate în os și din componentele protetice care conectează implanturile cu restaurarea.

Lucrarea poate fi fixată prin șuruburi protetice sau prin cimentare, în funcție de tipul restaurării. Gingia înconjoară și protejează zona, dar nu reprezintă principalul element de fixare.

Dinții ficși se pot desprinde?

O lucrare fixă bine realizată nu ar trebui să se desprindă în utilizarea obișnuită, însă componentele protetice pot avea probleme în timp.

Un șurub se poate slăbi, o restaurare cimentată își poate pierde retenția sau un material se poate deteriora. Dacă apare mobilitate, lucrarea trebuie verificată de medic, fiindcă nu se poate stabili acasă ce componentă este afectată.

Dinții ficși pe implanturi se scot noaptea?

Nu. O lucrare fixă pe implanturi rămâne în gură și pe timpul nopții.

Ea se curăță în cavitatea orală, folosind metodele recomandate pentru forma și tipul restaurării. Dacă este nevoie să fie îndepărtată pentru o procedură medicală sau pentru o reparație, acest lucru este făcut de medic.

Cât timp durează dinții ficși pe implanturi?

Nu există o durată identică pentru toți pacienții. Longevitatea depinde de starea osului și a gingiilor, de igienă, de controalele periodice, de fumat, de bruxism, de materialele lucrării și de felul în care sunt distribuite forțele de masticație.

Implantul și lucrarea protetică trebuie privite separat. Implantul poate rămâne stabil pe termen lung, în timp ce partea vizibilă poate necesita, la un moment dat, întreținere sau înlocuire.

Se pot pune dinți ficși imediat după implanturi?

În anumite cazuri, da. Dacă implanturile au stabilitatea inițială necesară și anatomia permite acest lucru, poate fi montată o lucrare provizorie fixă într-un timp scurt după intervenție.

Decizia se ia individual. Faptul că lucrarea este fixă nu înseamnă că vindecarea s-a încheiat, iar implanturile continuă să se integreze în os în lunile următoare.

Dinții ficși pe implanturi pot face carii?

Implanturile și coroanele artificiale nu dezvoltă carii în același mod ca dinții naturali.

Țesuturile din jurul implanturilor se pot însă inflama, iar osul de susținere poate fi afectat dacă igiena este neglijată. Dacă o lucrare fixă este susținută de dinți naturali, acei dinți pot face carii în anumite zone.

Ce trebuie făcut dacă un dinte fix începe să se miște?

Primul pas este programarea unui control stomatologic.

Mobilitatea poate proveni dintr-un șurub protetic, din ciment, din lucrare sau, în unele cazuri, din implant ori din țesuturile de susținere. Până la consultație este mai bine să eviți mestecarea alimentelor foarte dure în zona respectivă și să nu forțezi lucrarea cu degetele sau cu limba.

Dinții ficși sunt mai confortabili decât o proteză mobilă?

Pentru mulți pacienți, stabilitatea este principalul avantaj perceput. Lucrarea nu trebuie scoasă și nu ar trebui să se deplaseze în timpul masticației dacă este corect realizată și susținută.

Senzația diferă totuși de la persoană la persoană. Forma lucrării, adaptarea țesuturilor, mușcătura și perioada de acomodare influențează felul în care este perceput rezultatul.