Contextul apariției RWA în ecosistemul financiar
Transformările digitale din ultimele decenii au reconfigurat radical paradigmele economice tradiționale. Dacă la începuturi sistemul financiar global se sprijinea exclusiv pe infrastructuri centralizate, reglementate strict de bănci centrale și autorități fiscale, apariția tehnologiilor blockchain a introdus un nou model de organizare: descentralizarea.
Această descentralizare, cunoscută sub acronimul DeFi (Decentralized Finance), a dat naștere unui spațiu paralel de interacțiune economică, construit pe protocoale deschise, contracte inteligente și tokenuri criptografice.
În cadrul acestui univers DeFi, o inovație majoră a fost introducerea conceptului de Real World Assets (RWA) – active din lumea reală, precum imobiliare, acțiuni, creanțe sau materii prime, care sunt tokenizate și integrate în blockchain. Tokenizarea RWA presupune transformarea unui activ fizic sau financiar într-un activ digital, fracționat și tranzacționabil.
Această conversie permite accesibilitate globală, lichiditate crescută și transparență operațională. Din perspectivă tehnologică și economică, beneficiile sunt evidente. Însă din perspectiva autorităților fiscale, provocările și riscurile sunt deopotrivă semnificative.
Opacitatea noilor structuri și pierderea controlului fiscal
Una dintre temerile fundamentale ale autorităților fiscale legate de RWA derivă din dificultatea monitorizării fluxurilor financiare generate de aceste active tokenizate. Într-un sistem tradițional, fiecare tranzacție financiară implică instituții de intermediere (bănci, brokeri, platforme reglementate), care au obligații clare de raportare către fiscuri.
Acest lanț de transparență permite identificarea proprietarilor de active, urmărirea veniturilor realizate și impunerea obligațiilor fiscale corespunzătoare.
În schimb, în universul DeFi, RWA pot fi tranzacționate pe platforme descentralizate care nu cer identificare KYC (Know Your Customer), nu înregistrează utilizatorii în mod tradițional și nu au o jurisdicție clară. Această lipsă de vizibilitate asupra beneficiarilor reali împiedică colectarea eficientă a impozitelor pe venit, capital sau moștenire.
Activele pot fi transferate instantaneu, fără intermediar, în mod pseudonim, ceea ce face imposibilă identificarea fluxurilor de capital reale de către autorități.
Această lipsă de control fiscal echivalează, din perspectiva statului, cu o pierdere directă de venituri publice, ceea ce pune sub presiune bugetele naționale și sustenabilitatea sistemelor de redistribuire economică. În contextul unei economii globalizate, unde evaziunea fiscală este deja o provocare majoră, apariția unui nou canal prin care capitalul poate circula nestingherit, nesupravegheat și neimpozitat, este percepută ca o amenințare sistemică.
Dificultatea reglementării și lipsa unor cadre legale uniforme
Un alt motiv de îngrijorare pentru autoritățile fiscale este incapacitatea sistemului legislativ tradițional de a reglementa coerent acest nou tip de active. RWA se situează într-o zonă gri din punct de vedere legal. Ele sunt, pe de o parte, active tangibile sau financiare clasice, dar, pe de altă parte, se comportă precum criptomonedele, având caracteristici de transferabilitate rapidă, pseudo-anonimat și deschidere globală.
Legislațiile fiscale actuale nu au fost concepute pentru a include astfel de instrumente hibride. Prin urmare, nu există reguli clare privind momentul impozitării, modalitatea de evaluare a valorii sau identificarea contribuabilului.
Unele jurisdicții tratează veniturile obținute din tokenizarea RWA drept venituri din capital, altele drept venituri comerciale sau chiar neimpozabile. Această lipsă de armonizare legislativă creează arbitraj fiscal, unde investitorii pot alege jurisdicția cea mai favorabilă, amplificând fenomenul de optimizare agresivă.
Mai mult, reglementarea RWA presupune o colaborare interinstituțională de o complexitate ridicată. Ar trebui implicate nu doar autorități fiscale, ci și autorități financiare, de supraveghere bancară, registratori ai proprietăților și chiar instituții de audit blockchain.
Toate acestea necesită o infrastructură legală, tehnologică și umană pe care puține state o dețin în prezent.
Riscul de destabilizare a economiei formale
Dincolo de pierderea veniturilor fiscale, RWA pot avea un efect de distorsiune asupra economiei formale. Accesul facil la forme alternative de investiție, netaxate sau greu de reglementat, poate stimula ieșirea capitalurilor din circuitul bancar tradițional. Această ieșire afectează lichiditatea în bănci, reduce eficiența politicii monetare și afectează echilibrul general al sistemului financiar.
Autoritățile fiscale nu operează izolat, ci fac parte dintr-un ecosistem mai amplu care include bănci centrale, ministere de finanțe, instituții de audit și organisme internaționale.
Când acest sistem se confruntă cu un flux economic paralel, descentralizat, greu de supravegheat, se creează o ruptură între economia formală și cea descentralizată. Riscul este ca tot mai mulți actori economici – persoane fizice, companii, investitori – să migreze spre acest spațiu paralel, subminând baza fiscală a statului.
Mai mult, stimularea speculațiilor cu RWA poate crea bule de active greu de controlat, care, odată sparte, pot avea efecte de contagiune asupra sistemului financiar tradițional. Deși activele tokenizate sunt descentralizate, deținătorii lor sunt conectați la piețele reale prin credite, garanții, investiții colaterale, iar un colaps pe piața RWA poate avea efecte negative în lanț, până la băncile comerciale sau fondurile de pensii.
Fragilitatea mecanismelor de audit și verificare
Un aspect adesea trecut cu vederea este dificultatea de a verifica autenticitatea activelor RWA. În teorie, tokenizarea presupune că un activ fizic este „în spatele” unui token digital.
În practică, există puține mecanisme riguroase prin care un utilizator sau o autoritate fiscală să poată verifica dacă acel activ chiar există, este intact, este deținut legal sau nu este gajat de mai multe ori.
Această lipsă de auditabilitate favorizează fraudele, manipulările sau emiterea de tokenuri neacoperite, ceea ce compromite înseși sensul de „realitate” din RWA. De aici decurge reticența autorităților de a le accepta ca formă validă de raportare a patrimoniului sau de garantare a tranzacțiilor. Pentru fiscuri, orice activ neclar verificabil este un risc, nu un bun.
Presiunea politică și lipsa unui consens global
Temerile autorităților fiscale sunt amplificate de contextul geopolitic actual, în care controlul capitalurilor devine o armă economică. Tokenizarea RWA poate fi utilizată pentru ocolirea sancțiunilor, mutarea rapidă a capitalurilor dintr-o jurisdicție în alta sau finanțarea entităților interzise.
Această dimensiune strategică a RWA transformă discuția dintr-una strict fiscală într-una de securitate națională.
În plus, lipsa unui consens global în privința reglementării acestui fenomen creează o competiție neloială între state. Cele care reglementează strict se văd dezavantajate în fața celor mai permisive, care atrag capital, dar acceptă un grad ridicat de opacitate. Această dinamică alimentează temerile autorităților fiscale din statele cu economii mature, unde presiunea opiniei publice pentru echitate fiscală este mai mare.
Concluzii provizorii și perspective
Temerile autorităților fiscale față de RWA sunt fundamentate pe o combinație de incertitudine tehnologică, impredictibilitate juridică și vulnerabilitate economică. Aceste active pot reprezenta o oportunitate extraordinară de democratizare a investițiilor, dar și un risc major pentru echilibrul sistemelor fiscale tradiționale.
Pentru a transforma acest risc într-o oportunitate, este necesar un efort susținut de reglementare, standardizare și educație digitală.
Autoritățile fiscale trebuie să se adapteze, nu să reziste. Iar acest proces implică dialog global, tehnologii de verificare on-chain, identificare digitală avansată și noi paradigme de raportare fiscală. Doar așa, RWA în economia descentralizată pot deveni parte dintr-un viitor financiar sustenabil, nu o amenințare la adresa sa.
