7.3 C
București
luni, noiembrie 23, 2026
AcasăSanatate si HobbyPutem alege ce simțim?

Putem alege ce simțim?

„M-am enervat.” Aceasta este o expresie folosită frecvent, ca și cum discuția s-ar fi încheiat. Ne enervăm din diverse motive: din cauza unei afirmații, a unei promisiuni încălcate sau a unei neascultări. La fel, spunem că ne-am speriat, că ne-am întristat sau că ne-am stresat, fără a analiza profund legătura dintre acești termeni. Deși este adevărat că unele reacții sunt imediate și instinctuale, cum ar fi tresărirea în fața unui zgomot puternic sau anxietatea în fața unui pericol, nu toți avem aceleași reacții la aceleași stimulente.

Furia, frica și tristețea nu sunt universale; fiecare individ reacționează diferit în funcție de experiențele anterioare. Ceea ce deranjează pe cineva poate părea o glumă altcuiva. Mai mult, percepțiile noastre se schimbă în timp. Emoții care ne provocau furie acum douăzeci de ani pot părea neînsemnate în prezent, iar altele care erau ieri banale pot deveni astăzi surse de anxietate.

Învățăm și ce merită să ne sperie

Copiii încep să înțeleagă emoțiile înainte de a le cunoaște denumirile, observând comportamentele adulților din jurul lor. Ei observă cum reacționează părinții la supărare sau la o ceartă, cum se schimbă atmosfera în funcție de tonul vocii și cum diferite reacții duc la diverse rezultate. În plus, ei învață din fricile și îngrijorările celor mari, începând să înțeleagă ce anume consideră adulții periculos.

Totuși, copiii nu absorb pasiv aceste comportamente, ci le interpretează și ajung la propriile concluzii despre lume. De exemplu, pot învăța că trebuie să se apere, că greșelile sunt periculoase sau că o critică înseamnă lipsă de respect.

Alfred Adler numea această construcție personală „logică privată”, o modalitate unică de a înțelege realitatea și de a se raporta la ceilalți. Astfel, nu doar învățăm cum să ne gestionăm emoțiile, ci și ce merită să ne sperie sau ce înseamnă o ofensa pentru fiecare dintre noi.

Putem alege ce simțim?

Adesea, credem că emoțiile ne sunt dictate de situații externe, dar realitatea este mai complexă. Emoțiile nu pot fi controlate cu ușurință, iar expresii precum „nu mai fi speriat” nu au efect. Totuși, acest lucru nu înseamnă că nu putem influența modul în care reacționăm.

De exemplu, dacă cineva mă jignește, reacția mea poate varia în funcție de context. Aceleași cuvinte rostite de o persoană care nu contează pentru mine nu mă vor afecta la fel de mult. Ceea ce contează nu sunt doar cuvintele, ci și interpretarea pe care o dau lor.

Astfel, învățăm că emoțiile nu sunt doar reacții automate, ci pot fi influențate de modul în care percepem și înțelegem situațiile. Prin urmare, putem ajunge să nu ne mai simțim la fel de furioși sau speriați, nu prin reprimarea emoțiilor, ci prin schimbarea semnificației pe care o atribuim acelor situații.

Acest proces de schimbare necesită timp și efort, iar uneori vechile răspunsuri pot reveni în momente de stres sau vulnerabilitate. Înțelegerea emoțiilor deschide calea pentru schimbare, dar nu o garantează automat.

Nu doar „de ce?”, ci și „pentru ce?”

Când ne întrebăm de ce simțim furie sau frică, este important să ne gândim și la scopul acestor emoții. Adler sugerează să ne întrebăm nu doar „de ce se întâmplă asta?”, ci și „pentru ce este util?”. Emoțiile ne pregătesc pentru acțiune și ne influențează comportamentul.

De exemplu, furia poate duce la confruntare, în timp ce frica poate încuraja prudența. Întrebarea esențială devine: „Ce îmi permite să fac emoția mea în această situație?”. Reflectând la aceste întrebări, putem descoperi noi modalități de a reacționa.

În plus, ne putem întreba: „Ce aș face dacă nu aș mai simți asta?”. Această explorare poate deschide uși spre noi posibilități și acțiuni.

Întrebarea „pentru ce?” nu o înlocuiește pe cea „de ce?”, ci o completează, oferindu-ne o viziune mai amplă asupra emoțiilor noastre.

Copilul care ne privește

Copiii învață nu doar din cuvintele noastre, ci și din observație. Ei văd cum reacționăm la frică, furie sau tristețe și învață din comportamentul nostru. De exemplu, putem să le spunem să nu se teamă de un examen, dar ei observă cum ne simțim înaintea unei întâlniri importante.

Este crucial ca ei să înțeleagă că emoțiile pot fi valide fără a deveni copleșitoare. „Mi-e frică” nu trebuie să însemne „nu pot” și „sunt furios” nu trebuie să sugereze că „am dreptate”.

Realitatea emoției este importantă, dar nu garantează adevărul concluziilor extrase din aceasta. Adevărata maturizare emoțională implică nu doar controlul emoțiilor, ci și curiozitatea de a explora originea și semnificația acestora în viața noastră.

Uneori, frica ne poate avertiza asupra unui pericol real, iar alteori este rezultatul unei experiențe vechi. Putem redesena „hărțile” emoțiilor noastre, dar acest proces necesită timp și răbdare.

Când un copil ne observă, poate că nu are nevoie de un adult care are toate răspunsurile, ci de cineva care învață să asculte ceea ce simte și să pună întrebări despre asta.

La rândul nostru, avem curajul să ne întrebăm „pentru ce?” atunci când simțim ceva?

Alte articole ale psihoterapeutului adlerian George Chiriacescu

Sursa articol: https://spotmedia.ro/stiri/opinii-si-analize/putem-alege-ce-simtim

Sursa foto: Andrea Piacquadio / Pexels

Autorii StartUpShop
Autorii StartUpShophttps://www.startupshop.ro
Redacția StartUpShop.ro scrie despre afaceri, bani și antreprenoriat, tehnologie, sănătate și viața de zi cu zi, urmărind în paralel principalele știri din România și din lume. Informațiile provin din surse publice, citate în fiecare articol, iar unele texte sunt pregătite cu ajutorul instrumentelor automate și verificate editorial. Corecturi și sesizări: contact [at] startupshop [punct] ro
Citeste si
Cele mai populare
itexclusiv.ro
Stiri parteneri