Mecanismele ceasurilor de mana mai usor de inteles

Ați avut vreodată curiozitatea să privești ceas de mână desfăcut? Ați admirat mulțimea pieselor care-l alcătuiesc? Și, în același timp, ați rămas impresionat de migala celor care trudesc ca împreună acestea să ducă la rezultatul finit? Adică micul instrument de măsurare a timpului pe care-l purtăm la mână?
Despre mecanismele ceasurilor de mână vă vom vorbi în rândurile următoare. Fiindcă ne dorim să pătrundeți odată cu noi în această lume fascinantă.

Tic-tac…

Deși a fost inventat în secolul XV, angrenajul mecanic a rămas la fel de fascinant de-a lungul timpului. Ansamblul de roți dințate, arcuri, contragreutăți și balansier au constituit baza majorității orologiilor. De-a lungul timpului, fiecare inventator și producător a încercat însă să îmbunătățească modul de acționare al acestui tip de ceas. Însă principiul de bază au rămas în general aceleași: un arc tensionat pune în mișcare un ansamblu de roți dințate. Balansierul transformă această mișcare de rotație în mișcare liniară regulată. Iar eșapamentul ține întregul ansamblu sub control. Și transmite către angrenajele limbilor mișcarea sacadată de avans.

Ceasuri mecanice

Lumea ceasurilor este împărţită în două: ceasurile electronice cu cuarţ şi cele mecanice. Cele mecanice sunt alimentate de energia unui resort spiralat. Oscilaţiile sunt reglate de o serie de componente – rotoare, punţi, sisteme de roţi dinţate, arcuri – astfel încât limbile să se mişte în jurul cadranului în ritmul dorit.
Spre deosebire de ceasurile cu cuarţ, cele mecanice nu au nevoie de o baterie pentru a funcţiona. Ceea ce le face să fie preferate de unii. În schimb, arcul spiralat este tensionat fie manual, folosind un buton numit coroană, fie automat, folosind energia furnizată de mişcarea mâinii celui care poartă ceasul. Pentru asta sunt necesare sute de piese mici. Ca să vă dați seama cât sunt de mici, vă spunem că, atunci când vorbim de o piesă de 2 milimetri, de exemplu, ceasornicarii sunt de părere că avem una medie. Chiar spre mare. Fascinant, nu?

Ceasurile cu cuarț

Inventat cam pe la sfârșitul anilor `60, mecanismul cu cuarț a cutremurat din temelii piața ceasurilor din acea perioadă. Venea cu avantajul că era ușor de fabricat, ieftin și cu o precizie excelentă. De aceea, a dat peste cap dominația producătorilor de ceasuri mecanice elvețieni. Grație acestui mecanism, pe piață au apărut ceasuri fabricate în Japonia, Statele Unite, sau alte țări care nu erau cunoscute ca având o tradiție în orologerie.

În plus, astfel de produse erau mai ieftine, așa că nu este de mirare că au fost imediat preferate de consumatorii obișnuiți. Dacă ceasul pur electric din anii `50 fusese un eșec lamentabil, nu la fel s-a întâmplat cu ceasul cu mecanism de cuarț. Folosind un cristal de cuarț care vibrează cu o regularitate impresionantă atunci când este alimentat cu curent și generează astfel frecvența de tact, noile ceasuri aveau însă o precizie de zece ori mai bună decât cea a unui ceas mecanic, uneori chiar mai mult, și erau mult mai rezistente.

Un ceas automatic?

Cei care le contestă meritele ceasurilor mecanice obișnuite le reproșează acestora întoarcerea regulată pentru ca acesta să funcționeze. Așa au apărut ceasurile automatice, care sunt de fapt mecanice și folosesc angrenaje care arată la fel. Singura diferență esențială este modul în care arcul ceasului este armat: în locul unei cheițe manuale care necesită răsucirea periodică, ceasul automatic folosește o componentă suplimentară numită rotor care transformă mișcarea rectilinie a mâinilor în mișcarea de rotație necesară pentru armare.

Ce este rotorul?

Rotorul este o piesă cu formă asimetrică amplasată pe un ax poziționat exact în centrul carcasei ceasului. Atunci când ne mișcăm mâinile, și mai ales atunci când mergem și le balansăm natural pe lângă corp, acest rotor pendulează sau chiar se rotește dacă mișcarea este suficient de puternică, iar această mișcare de rotație este folosită pentru armarea arcului.

Ce sunt complicațiile?

Nu vă gândiți acum la cine știe ce lucruri… complicate, sau ceva probleme cu care se poate confrunta ceasul dumneavoastră. În orologerie, acest termen desemnează orice element funcțional sau estetic care adaugă ceva în plus designului de bază al unui ceas.

Ecrane suplimentare

Aceste complicații oferă informații suplimentare despre data zile, ziua săptămânii, luna sau faza curentă a Lunii. În cazul modelelor ceva mai vechi și mai simple, este nevoie de ajustare manuală, dar modelele complicate care oferă calendar etern sunt capabile țină cont de anii bisecți și de duratele lunilor cu număr de zile diferite. Veți rămâne surprins de complexitatea acestora, mai ales că în urmă cu câțiva ani acest lucru părea aproape imposibil.

Cadrane suplimentare

De obicei sunt specifice cronografelor, iar prin cadrane suplimentare pot oferi utilizatorului un cronometru, dar și un ceas suplimentar care indică ora pe un alt meridian. De multe ori, veți observa aceste cadrane suplimentare sunt oferite pe ceasurile care oferă și un tahometru, adică acea ramă rotativă a cadranului care permite calcularea vitezelor și distanțelor.

Alarma

Este poate cea mai banală complicație (dacă ne este permis jocul de cuvinte) pe care o poate prezenta un ceas. Vă mai spunem doar că alarma de pe ceasurile mecanice folosește un mic clopoțel sau alt sistem mecanic pentru vibrații care poate fi folosit pentru trezire sau programarea activităților. Unele modele pretențioase folosesc acest sistem audio mecanic chiar și pentru semnalarea orei, automat sau doar la cerere, care ne amintește de vremea de mult apusă a ceasurilor cu gong.

Tourbillon

Prin această complicație s-a îmbunătățit semnificativ precizia ceasurilor, prin compensarea acțiunii gravității asupra balansierului și eșapamentului, aceste două componente critice pentru generarea tactului fiind amplasate într-o cușcă cilindrică aflată permanent în stare de rotație. Ce-i drept, nu o găsim la ceasurile obișnuite, fiind considerată o dotare de lux, ceea ce face ca respectivul orologiu să nu fie chiar la îndemâna oricui.